Cutia viitorului

Am închis o clipă ochii

când ai deschis cutia cu vise

să scornesc forme

din glasul meu ce căuta inima

în rotocoale de fum albastre.

Buzele uscate de nepăsare,

cu o mângâiere blândă,

sorb picătura de viaţă

din fluidul ce mi-a învăluit sufletul.

Soarta desţeleneşte cărările spre rai

cu un val de căldura gândurilor rătăcite

în liniştea aşternută peste gândirea crispată.

Iadul e mai aproape

de amurgul ce se reflectă în râu.

Veşnicia răstoarnă infinitul

cu un foşnet ireal,

chipul îmi arde

din sunetul îndepărtat al viitorului.

Fărâma de lut în străzi răsună,

învie iubirea de zgomotul paşilor minţii mele

când fluturii mei acum

prin ferestruica ochilor

şi mereu ai tăi,

un crâmpei de soare tiveau

atingând nemărginirea…

Cătălina Nicoleta Munteanu/ Marius Iulian Zinca- Cutia cu vise/ Sunetul viitorului- duet „1 la 1”

Întoarcerea-n ideal

Mă regăsesc în toate câte sunt.

Încerc să visez mai mult

în zori, în flăcări de vânt,

timpul să o ia din loc.

Păşesc cu chipul ars de izbânzi

să mă trezesc când ceilalţi dorm,

merg spre chemare cu paşii mărunţi

când ceilalţi se opresc.

Flacăra arde şi trebuie s-aştept

în locul unde-am poposit

şi-mi plămădesc tăgada şi rostul mi-l îndrept

mai mult de-o clipa căci mâine e

cu fire-nnodate, încet ţes năzuinţa,

cer de la ploaie lacrimi şi de la cer credinţa,

dar nu e sigur pentru nimeni,

de ce-ar fi pentru mine

doar o frântură de clipă

să-mi trag răsuflarea, timp să am

să mă mai pierd în taine, să mai ascult chemarea.

O îmbrăţişare, un sărut

Dă-mi, Doamne, timp pentru ce sunt să dau

în cuget lasă-mi zorii şi flacăra-n cuvânt celor de-acas’

să-nţeleg şi să cern zi de zi rostul vieţii.

Mă-ntorc

să pot să vin la Tine in taina dimineţii,

s-apuc ziua de mâine

pe drum, în timp, paşii mei să rămână,

să spun într-o clipă veşnică,

un strigăt în flăcări, un gând ce răsună

că vă iubesc

pe toţi cei ce-aţi trecut al vieţii mele prag.

Daniela Toma/ Marius Iulian Zinca- Ideal/ Întoarcerea - duet „1 la 1”

Sens. sensibilitate

In honorem Ileana Vulpescu

Ileana Vulpescu și poezia

Eli Gîlcescu

Ornament afabil

Am hoinărit destul pe cărări oarbe.

Soarele bătea tare.

Am ajuns la muchia pajiştii

după o lungă absenţă

pe un pinten de pământ

evocator de alcovuri.

Cred că e capătul

de obicei calm şi răbdător

şi o să mă scufund

(nu izbuteam să recunosc)

sau o să devin sămânţă

în vâltoarea de imagini

şi, luat de vânt

care se perinda,

o să devin floarea florii

dintr-o singură răsuflare

unde-ar cădea norii

cu un surâs timid

de gânduri în ploi.

Fusese suportat din obisnuinţă,

iar eu voi deveni

cu gândurile,

ornament

ce era altundeva,

suprapus,

repetând cuvintele de spirit

fervent servite

pe faţada vieţii tale

în schimburile afabile de saluturi

(între mine şi soare).

Elisabeta Gîlcescu/ Marius Iulian Zinca- Ornament/ Schimb afabil - duet „1 la 1”