martie 01, 2013

Un poet


Constantin Cristescu  este un poet adevărat care sacralizează clipa de iubire, pornind de la minunate hierofanii. El face să înmugurească Timpul în interiorul căruia călătorește inițiatic în oceanul alb, spre a găsi câteva brândușe magice din care construiește dansul luminii în iubire.
Trancendența lui îmi este dragă, fiindcă are puterea de a păstra iubita pe brațe 
până amândoi ating idealul din fruntea stelelor și a lunii. 
El deține secretul de a iubi tainic, ajutat de fecundele flori de nuc, de a transforma amintirea iubirii în cântec plin de fior amețitor. 
Dacă singurătatea în doi ar avea sublimul pe care ni-l transmite cu atât talent, atunci fiecare și-ar dori această stare ca pe un semn al împlinirii absolute. 
Deși nu te-am cunoscut niciodată, citindu-ți poeziaam convingerea că ne leagă lungi destăinuiri într-un salon de lectură. 

Felicitări pentru ceea ce ești, Constantin!

Stella Anghel