.
. De atunci Romulus
Vulpescu a rămas să conviețuiască pașnic cu Villon, studiindu-l și traducându-l
în mai multe etape pe medievalul poet francez ascuns în „argoul jobelin“ și în multe
alte limbaje tehnice asemănătoare, sustrase limbii literare comune: „Pașii
poetului francez s-au pierdut în întuneric pe la 32 de ani; tot pe atunci
probabil va fi trecut și pragul veșniciei. Romulus Vulpescu a ostenit însa în
tălmacirea lui Villon peste o jumătate de veac. I-a dăruit, vasăzică, poetului
mai mulți ani decât Dumnezeu!“.
C. Stănescu