Ne recunosc primăverile... semn bun pentru noi

http://www.tvrplus.ro/editie-top-cultura-212427

Poate că în timp se va vorbi despre geneza poeziei iubirii, despre oamenii binevoitori și inspirați care, spre bucuria mea, au sprijinit acest proiect, contribuind la răspândirea culturii în țară și nu numai.

Îi sunt recunoscătoare amfitrioanei grupului virtual Arta conversației (protectoarea noastră de peste doi ani), cea care deschide paginile antologiei cu un cuvânt de spirit viu, profund și sensibil, plin de încredere – un preludiu la orga sufletelor – Doamna Ileana Vulpescu.

Toată admirația mea pentru pasul hotărât spre noi, sprijinind și desăvârșind lucrarea cu poezii de certă valoare – poeți consacrați, dispuși să colaboreze în regim de voluntariat: Mircea Bârsilă, Cristian Abrebenel, Adrian Frățilă, Ion Horea, Andrei Maftei, Spiridon Popescu

Tuturor, un gând de prețuire și mulțumiri sincere.

„Sărutul“ la Casa Universitarilor

Ileana Vulpescu și „Sărutul“
Casa Universitarilor, 2014

      „Dintre bucuriile pe care Dumnezeu şi natura le-au hărăzit vieţii, cea mai înaltă e dragostea. Ea înfrumuseţează sufletele, dăruieşte euforie trupurilor. Creează momente de visare şi de puritate. Acest dar, mai preţios decît toate, exaltă mintea, aducînd-o la exprimări de-o rară frumuseţe. Poezia de dragoste, sublimarea acestei stări, străbate literatura într-un şuvoi necontenit. Spre bucuria noastră. Antologia de faţă este un căuş din acest şuvoi al minţii şi al exaltării.“

                                                                                          Ileana Vulpescu

Sărutul

      Am găsit ceva tainic, ceva luminos și drept, ceva din neastâmpărul bucuriei și cumințenia unui gând, ceva din zâmbetul blajin și simplitatea unui gest; și toate veneau din sufletul nealterat, doar când simpla lor grăire era ca un cânt, iar faptele, mereu învăluite în muzici celeste...

      Și atunci, în logica amurgului, un alt izvor de tăcere, de infinit, de sărut – privilegiile celor înțelepțiți, celor ce scriu cu ochii, cu gândul, cu trăirea, adăpostind sufletele ce vor înmuguri curând... Iar înflorirea lor va fi într-o contemplare a timpului, indiferent de ce întorsătură iau lucrurile. Ceea ce facem acum, aici, are sens și sentimente. De aceea, suntem dispuși să   așteptăm, să înfruntăm timpul și câte vor veni peste noi.

                                                                                 Elisabeta Gîlcescu