Nimic
fără tine
nu
mai vreau niciun timp fără tine aproape
n-am
să trec fără toamne alături pe drum
am
să curg vineţiu în oraşul de ape
şi-am
să strâng cenuşiul dintre vise de scrum
cleveti-vor
vecine după ceţuri de-angoasă
căutând
doar banalul dintr-o falnică zi
şi-n
rugina de ceruri o să-ţi pară frumoasă
umbra
mea dintre nouri, albul meu de sub gri
nu
mai vreau niciun timp fără tine aproape
nu
mai ştiu să înalţ zmeie pale sub vânt
voi
păstra amintiri între plânsele pleoape
lăstări-voi
imagini într-un colţ de cuvânt
ne
vor bate mătănii frunze-albastre de noapte
friguri
galbene-or trece rătăcite prin noi
lupi
tăcuţi ni s-or strânge între ninsele şoapte
şi
vor bate monede sub pădurea de ploi
nu
mai vreau niciun timp fără tine alături
felinare
de suflet ni s-or stinge pe rând
am
s-adun toamne verzi sub mulţimea de pături
înfrunzi-vom
de zboruri, ne vom naşte râzând.
nu
mai vreau niciun timp fără tine aproape...
Florina
Sanda Cojocaru