Am un respect deosebit pentru omul care
locuiește la doi pași de mine, într-o lume plină de surprize, o lume pe care am
iscodit-o de la intrare și până în locurile de poveste, de întâmplări, de
surprize. I-am iscodit ființa, privirea vie, proiectată în strălucirea sticlei,
ca o revelație continuă, ca o permanentă teofanie; pentru că știe să atingă
culmi, vibrează, se înflăcărează și simte tentația demiurgiei, iar orgoliul
infinit l-a salvat de la cădere. Îi sunt recunoscătoare pentru darul de ieri,
pentru dimensiunea lui, în preajma unui Crăciun, rânduit altei dimensiuni în literatura românească și universală. De atunci îi datorez o carte din colecția personală a scriitoarei #Ileana Vulpescu, cu autograf.
Calde
mulțumiri, #Mihai Țopescu, și felicitări pentru dialogul neîntrerupt cu
arta conversației, un dialog atât de necesar, un dialog care trebuie să fie!
Eli Gîlcescu
