ianuarie 30, 2016
ianuarie 29, 2016
Andrei Fischof și Sărutul
Andrei Fischof
Naufragiul meu cel de toate
zilele
Cum să dispar, iubito, unde să
nu mai fiu?
Aş sărăci, orbit de
lumina rece a îndoielii.
Rău sunt, însingurat,
în tine,
naufragiu al meu cel de toate
zilele.
Tulburând adesea rosturile
fără vrere,
mă las cuprins de
stufăriş,
intraductibil foşnet ocrotitor
al rătăcirilor.
Ca-n basme, doar tu ştii unde-mi
sunt
izvoarele
şi când au dispărut
aşteptările de veacuri.
Eu nu le mai chem
din rugăciunile abia şoptite.
Trezite, tăcerile nu m-ar
mai recunoaşte.
ianuarie 28, 2016
ianuarie 27, 2016
Viorel Surdoiu și Sărutul
Du-mă
Du-mă
Undeva între zâmbetul tău și tâmplă
Între ochiul stâng și cel drept
Între văile calde și munții ca doi sfincși
Păzitori ai solarei câmpii și ai peșterii sacre
Du-mă și lasă-mă
Să mă pierd cu firea
(Viorel Surdoiu)
ianuarie 26, 2016
Victor Constantin Măruțoiu și Sărutul
Ramuri
iubito
fiecare
clipă este un fir de iarbă
crescut
sub cerul inimii mele
plin de
rouă
înfrunzit
în miresmele unui anotimp
cald
sărutul
ţinutul
nostru de neatins
de
neînfrânt
iubito
palma
ta
înmugureşte
aripi
senine în privirea tainică
a
rostirii împreună
(Victor Constantin Măruțoiu)
Florina Sanda Cojocaru și „Sărutul“
„ce
să-ţi spun? tu mă ştii. primăveri răscolesc
osatura
de verde partea mea de lumesc
vom
lăsa amanet baclavale şi tuci
pe
tarabe de iarbă fugări-vom năluci
ce
frumoşi şi ce trişti părţi din alte poveşti
te
gândeşti ca să rişti. ştiu că încă îmi eşti
căuta-vor
pricini între ziduri de gri
ne
vor face vecini cu copaci moftangii
vei ceda. tu nu ştii. n-ai ştiut-o nicicând
şi-am să tac. o s-accept că-mi rămâi doar un gând.“
şi-am să tac. o s-accept că-mi rămâi doar un gând.“
|Amintiri, fragment)
ianuarie 25, 2016
Nicu Barna și „Sărutul“
Iubirea mea e simplă
E ca o primăvară...
În mine înfrunzesc şi înfloresc în fiecare zi
Livezi de meri ce-s sărutaţi
De roua simplă-a dimineţii...
Iubirea mea,
Privită din îndepărtate zări,
Probabil pare-un labirint
Extrem de complicat...
Of...
De-aţi şti voi oameni să priviţi
Cu ochii inimii deschişi,
Probabil, aţi rămâne-nmărmuriţi
Văzând ce simplă-i fericirea!
Mihaela Aionesei și „Sărutul“
dorință
aș putea închide ochii
ca o pană în cădere m-aș învârti în jurul inimii tale
până mi s-ar face cald atât de cald
încât aș uita cine ești
cine sunt
mâinile mele ca o armată de rebele te-ar cotropi
buzele te-ar învăța cum se tace
respirând într-un singur suflet roșu și rotund
ca un măr în care s-au copt așteptările
iar viermele și-a zvârcolit de prea multe ori
nerăbdarea
aș putea face semn ploii să se apropie
să ne ascundă în franjurii ei
ca doi fluturi albi am desena caligrafia căderii
acolo unde se răzvrătesc toate legile pământului
și doar dulcea-nvăpăiere ar rămâne
să îmbete cerul uimit de sub noi
aș putea uita câtă zbatere de pleoape
câtă ninsoare m-ar îngropa după ce ai pleca
dar n-aș îndura urgia care ar urma
mai bine hai să ne înălțăm fără să ne atingem
ador să împodobesc bradul...
fii steaua mea în noaptea de Crăciun
ianuarie 24, 2016
Prieteni de un „Sărut“
Antologiile „ARTA CONVERSAȚIEI“ pun
în lumină autorii cu un timbru liric distinct, echilibrat și discret în
contextul poeziei iubirii.
Astăzi, am făcut o alegere. Am ales
sufletul poeziei, puritatea și acea necunoscută confesiune, elegantă prin
simplitate. Trebuia să ajung acolo de unde am plecat, ca sunetul poeziei să nu
fie de prisos Mâine, nu va semăna cu
ieri, va fi altceva, poate și mai frumos glasul iubirii, înapoi. Dar nu voi
uita generozitatea voastră, disponibilitatea pentru acest proiect, cu totul
special, datorându-vă recunoștință pentru înscrierea în proiectul antologic
a unor producții poetice cu totul excepționale, oricând model pentru oricare
școală de poezie care se vrea îndrăzneață și plină de dăruire.
Vă îmbrățișez cu urarea
sinceră de a fi, ca azi. și mâine, de partea artei, de partea poeziei,
trăind-o, iubind-o.
Eli Gîlcescu, 25 ian. 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)